Spectacol total în Oklahoma! Thunder e la un pas de trofeu

S-a încetățenit în România și aiurea, adesea cu rea credință și în scopuri manipulatorii, ideea că suveranismul se opune europenismului, că numai un stat aflat în afara unei entități politice transnaționale europene poate să ia decizii conforme exclusiv intereselor sale, că federalizarea intereselor naționale, adică agregarea lor într-un tot unitar și gestionarea comună a celui mai mic numitor comun al lor anihilează suveranitatea, că interdependența omoară independența, că suveranitatea nu poate fi decât absolută și exclusivă ca drept de a face ce vrei pe parcela de pământ aflată în jurisdicția unei puteri suverane.

De aici afirmația că suveranismul este egal cu izolaționismul, că el se opune imboldurilor obiective ale globalizării și că, într-o epocă a interdependențelor naturale care impun cooperarea și solidaritatea, el fomentează separatismul și confruntarea, duse până la formele sale cele mai rele, războinice și genocidare.

De aici și etichetarea suveranismului ca formă de extremism și anume extremism de dreapta. O etichetă la îndemâna extremei stângi neo-marxiste (soroșiste), adepta revoluției globaliste, fie ea imperialistă fie corporatistă.